Meditatii zilnice – 10 martie 2010

Cu totii am incercat sa impunem abstinenta celor pe care ii iubim, uneori in mod agresiv, alteori in mod subtil. Si am esuat. Ce am invatat de aici: pur si simplu nu putem determina pe nimeni sa faca ceea ce nu vrea.

Sa invatam sa ne asumam responsabilitatea numai pentru noi insine, este foarte dificil atunci cand incercam pentru prima data. Probabil ca am petrecut ani in care ne-am incalcat barierele, facand pentru altii ceea ce ei ar fi avut nevoie sa faca pentru ei insisi. Si am esuat. In cel mai bun caz, incercarea de a-i determinape ceilalti sa faca ceva impotriva vointei lor, este frustranta.

Darul de baza al programului in 12 pasi este eliberarea de aceste incercari disperate, de a controla vietile altora. Daca ajungem sa credem ca fiecare dintre noi are o calatorie personala de facut, iar a noastra nu include absinenta celuilalt la vremea hotarata de noi, atunci am acceptat cel de-al doilea dar al programului.

“Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat” (1 Ioan 1:7)

La un moment dat, cu totii am fost vinovati intr-un mod pacatos, de incercarea de a-i controla pe ceilalti. Atunci cand folosim neajutorarea, vina, constrangerea, amenintarile, sfaturile, manipularile sau dominarile pentru a obtine ceea ce dorim, folosim intunericul pentru motive egoiste. Trebuie sa invatam ca nu este treaba noastra sa controlam evenimentele. Trebuie sa invatam ca noi suntem ziditori prin iubire, compasiune si iertare.  Trebuie sa invatam , indiferent cat ar costa, sa-i cladim pe ceilalti, chiar pe cheltuiala noastra. Atunci cand vom invata sa-i incurajam pe cei din jurul nostru in loc de a incerca sa-i folosim , cu totii, si noi si ei, vom trai in victorie.

Share and Enjoy:
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • NewsVine
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Google Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • Twitter
  • Technorati
  • Live
  • LinkedIn
  • MySpace

Meditatii zilnice – 09 martie 2010

Ceea ce facem noi cu viata noastra nu depinde de ceea ce fac ceilalti cu viata lor. Ne este greu sa credem, dar sunt  codependenti care au invatat sa-si urmeze visele chiar daca alcoolicul continua sa bea.

Intram intr-un program pentru codependenti, incercand sa aflam cum ii putem ajuta mai bine pe cei pe care ii iubim sa inceteze consumul. Acesta este primul nostru scop. Dar apoi, invatam sa ne conducem propriile noastre vieti, chiar daca consumul de alcool al partenerului nu a incetat.

Avem promisa fericirea. Am invadat vietile celor pe care ii iubim, doar pentru ca nu am inteles ca suntem persoane separate, ca suntem entitati diferite. Granitele noastre se estompasera. Da, invatam sa ne retragem din teritoriile celorlalti. Invatam sa traim ca niste persoane distincte. Primul pas spre fericirea care ne este promisa inseamna  sa renuntam la convingerea noastra ca putem controla o alta viata, in afara de a noastra.

“Sufletul care pacatuieste, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatalui sau, si tatal nu va purta nelegiuirea fiului sau! Neprihanirea celui neprihanit va fi peste el, si rautatea celui rau va fi peste el.” (Ezechiel 18:20)

In sens crestin, s-ar putea sa dorim sa ne asumam raspunderea vietii altcuiva si sa luam decizii pentru acea persoana. A lua decizii pentru cineva este un lucru valabil atunci cand vorbim de cresterea unui copil sau de ajutorul dat cuiva care nu se poate ajuta singur. Si in aceasta situatie, trebuie sa-i incurajam sa ia cat de multe decizii pot pentru ei insisi. Dar, in aproape toate celelalte situatii, cand luam celuilalt posibilitatea de a-si asuma responsabilitatea, punem un obstacol in calea sa catre Cristos. Fiecare, in felul sau,  trebuie sa venim la Cristos si sa traim pentru El. Cand ne facem responsabili pentru sentimentele cuiva, pentru gandurile, actiunile, alegerile, dorintele, nevoile si lipsa starii de bine a cuiva, vom sfarsi prin a umili acea persoana. Cu consecventa, impiedicam acea persoana sa devina ceea ce Dumnezeu vrea ca ea sa devina, atunci cand luam asupra noastra intreaga sa viata si incercam sa o transformam in ceea ce noi  dorim. Oricat ar fi de dificil, in limita unor mici exceptii, trebuie sa lasam cealalta persoana sa reuseasca sau sa esueze pe cont propriu. Asta nu inseamna ca nu o avertizam, mustram, nu  ii dam un sfat, nu o prevenim de consecinte si nu ii aratam dragoste. Ceea ce trebuie sa facem intodeauna este sa protejam demnitatea si personalitatea celuilalt inaintea lui Cristos, pentru ca fiecare persoana sa-L cunoasca pentru sine.

Share and Enjoy:
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • NewsVine
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Google Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • Twitter
  • Technorati
  • Live
  • LinkedIn
  • MySpace

Meditatii zilnice – 08 martie 2010

Este mai simplu sa simtim compasiunea pentru durerea prietenilor sau a familiei, decat pentru noi insine. Dar si noi am suferit, altminteri nu am fi inceput sa strabatem cei 12 pasi. Durerea este strans legata de conditia umana. Cum o gestionam, cat de mult lucram la ea, cat de dornici suntem sa-i dam drumul sa plece – difera de la un om la altul.

Pentru a lasa durerea sa plece, trebuie sa invatam sa simtim compasiune pentru noi insine si pentru luptele pe care le ducem. Trebuie sa admitem ca am facut tot ceea ce ne-a stat in putinta. Trebuie sa dorim sa purtam de grija copilului din noi care poate s-a simtit nevrednic si nepotrivit locului si circumstantelor. Si dupa ce ne-am imbogatit sufletul, vom fi in stare sa renuntam la durerea care ne bloca cresterea si sa-i ajutam si pe altii prin exemplul nostru.

“Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna.” (Matei 11:28)

Cu totii avem nevoie de comfort  si odihna. Cu totii obosim. Cu totii ardem de vii. Cu totii ne epuizam. In toate aspectele vietii noastre, avem nevoie de confort si odihna. In lumea in care traim, este dificil sa reusesti sa te odihnesti in mod real. Indiferent unde ne-am duce, ce am face, si in ce fel ne-am astepta sa gasim confortul si odihna, problemele vechi si durerea pot ramane cu noi. Dar, Dumnezeu este confort si odihna. In mainile lui Cristos, in mainile Sale atat de pline de vindecare si implinire, tu poti gasi confort si odihna. Chiar si cel mai mic efort de a-l cauta pe Cristos te poate ajuta. Chiar si cea mai mica dorinta de a fi copilul Sau aduce atingerea Sa in viata si inima ta. Chiar si cea mai mica rugaciune Il aduce aproape. Chiar si cea mai mica dedicare iti va aduce mangaierea Lui. Te poti intoarce de la sursa disconfortului si epuizarii tale. Si atunci cand vei face aceasta intoarcere, vei gasi pe cineva care poate sa-ti dea confortul si odihna si restaurarea. Numele lui este Isus.

Share and Enjoy:
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • NewsVine
  • Reddit
  • StumbleUpon
  • Google Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • Twitter
  • Technorati
  • Live
  • LinkedIn
  • MySpace
Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes