Codependenta Alcoolica

Nu putem sa stabilim anumite limite si, in acelasi timp, sa avem grija de sentimentele celorlalti. Este imposibil; aceste doua actiuni sunt contradictorii.

Compasiunea fata de ceilalti este o calitate extraordinara! Si cat de dificil este sa folosim aceasta calitate pentru a stabili anumite limite!

Este bine sa avem grija de ceilalti si de sentimentele lor; dar, este de asemenea esential sa avem grija de noi insine. Uneori, pentru a ne purta de grija trebuie sa alegem sa facem acest lucru.

Unii dintre noi traim avand adanc inradacinat mesajul, dat de familie sau de biserica, ca nu trebuie niciodata sa ranim sentimentele celor din jur. Putem inlocui acest mesaj cu unul nou, unul care spune ca nu este in regula sa ne ranim pe noi insine. Uneori, atunci cand ne purtam noua de grija, ceilalti se vor simti raniti.

Dar, este in regula. Vom invata, vom creste si vom profita de experienta; si ei vor face la fel. Cel mai puternic si mai pozitiv impact pe care il putem avea asupra celorlalti, il putem obtine atunci cand ne asumam responsabilitatea fata de noi insine si le permitem celorlalti sa fie responsabili pentru ei insisi.

Faptul ca ne pasa este de ajutor. Dar, sa ne asumam responsabilitatea pentru cei din jur, nu ajuta. Putem invata cum sa pasim pe linia dintre acestea doua.

“Isus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.”  Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”  In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii.” (Matei 22:37-40)

“Toate nevoile mele imi vor fi implinite astazi. Toate”.  Repetam mereu acest lucru, pana cand ajungem sa credem. Putem incepe ziua cu aceasta declaratie. Si o putem repeta de-a lungul intregii zile.

Uneori este de mare folos sa stim la ce anume speram si care sunt nevoile noastre. Si, chiar daca nu cunoastem aceste lucruri, putem crede ca Dumnezeu le cunoaste.

Atunci cand cerem, cand ne incredem si credem ca nevoile noastre vor fi implinite, ele se  implinesc. Uneori, si lui Dumnezeu ii pasa de cele mai mici lucruri, daca ne pasa si noua.

“Simon Petru le-a zis: “Ma duc sa prind peste.” “Mergem si noi cu tine”, i-au zis ei. Au iesit si au intrat intr-o corabie; si n-au prins nimic in noaptea aceea. Dimineata, Isus statea pe tarm; dar ucenicii nu stiau ca este Isus.  “Copii”, le-a zis Isus, “aveti ceva de mancare?” Ei I-au raspuns: “Nu”. El le-a zis: “Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei si veti gasi.” Au aruncat-o deci si n-o mai puteau trage de multimea pestilor. Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: “Este Domnul!” Cand a auzit Simon Petru ca este Domnul, si-a pus haina pe el si s-a incins, caci era dezbracat, si s-a aruncat in mare. Ceilalti ucenici au venit cu corabioara, tragand mreaja cu pesti, pentru ca nu erau departe de tarm decat cam la doua sute de coti.  Cand s-au coborat pe tarm, au vazut acolo jaratic de carbuni, peste pus deasupra si paine.” (Ioan 21:3-9)

Anxietatea este adesea prima noastra reactie in cazul unui conflict, al unei probleme sau chiar in fata propriilor noastre frici. In astfel de situatii, detasarea sau starea de liniste si pace pe care am putea-o avea, ar putea fi traduse ca lipsa de loialitate sau apatie.  Gandim: daca imi pasa cu adevarat, ma voi ingrijora; daca conteaza cu adevarat pentru mine, trebuie sa stau suparata. Ne convingem singure ca urmarile vor depinde de cantitatea de timp pe care am petrecut-o in ingrijorare.

Pacea este cea mai buna resursa pe care o avem pentru rezolvarea problemelor. Dintr-o stare de calm si pace, solutiile  apar usor si natural.  Adesea, frica si anxietatea blocheaza solutiile. Anxietatea va da putere problemei, nu solutiei. Nu ajuta la potolirea furtunii. Nu ajuta la nimic.

Pacea ne sta la dispozitie, daca o alegem. In ciuda haosului si a problemelor nerezolvate din jurul nostru, totul este bine. Lucrurile se vor aranja. Ne putem inconjura cu resursele universului: apa, pamant, un apus de soare, o plimbare, o rugaciune, un prieten. Ne putem relaxa si ne putem da voie sa simtim pacea.

“Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante.” (Ioan 14:27)