Uneori, drumul nu este clar.
Mintea noastra devine incetosata, suntem confuzi. Nu stim exact care ar trebui sa fie urmatorul nostru pas, cum va arata, care este directia spre care ar trebui sa ne indreptam.
Speranta este un ingredient esential al vietii noastre. Si este unul dintre fundamentele recuperarii. Lupta de zi-cu-zi pentru recuperare este mult prea coplesitoare pentru noi, daca nu avem un licar de speranta. Fara speranta, ne simtim disperati sau derutati. Daca avem speranta, atunci putem gasi curajul si puterea de a continua greaua munca a recuperarii.
Nu putem sa stabilim anumite limite si, in acelasi timp, sa avem grija de sentimentele celorlalti. Este imposibil; aceste doua actiuni sunt contradictorii.
Compasiunea fata de ceilalti este o calitate extraordinara! Si cat de dificil este sa folosim aceasta calitate pentru a stabili anumite limite!
“Toate nevoile mele imi vor fi implinite astazi. Toate”. Repetam mereu acest lucru, pana cand ajungem sa credem. Putem incepe ziua cu aceasta declaratie. Si o putem repeta de-a lungul intregii zile.
Uneori este de mare folos sa stim la ce anume speram si care sunt nevoile noastre. Si, chiar daca nu cunoastem aceste lucruri, putem crede ca Dumnezeu le cunoaste.
Un blog “deandoaselea”
