“Nu ca am si castigat premiul sau ca am si ajuns desavarsit; dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus. “(Filipeni 3:12)
Uneori, dorinta de a iesi din aceasta codependenta, de a o termina cu ea, este aproape coplesitoare. Este un gand care ne atrage foarte tare. Sa se termine… Suna bine. E gata… In sfarsit. Te rog, Doamne, vreau sa ies chiar astazi din codependenta.
“De ce imi fac una ca asta?” – s-a intrebat la un moment dat o femeie care isi dorea sa scape de cateva kilograme. “M-am dus la grupul meu de suport simtindu-ma atat de vinovata si de rusinata pentru ca am mancat o jumatate de prajiturica ce nu se afla in dieta mea. Am aflat ca fiecare dintre noi inseala putin.
Experimentarea sentimentelor poate fi o provocare, daca inainte nu am mai avut asemenea experiente sau nu am avut permisiunea sa o facem. Sa invatam sa identificam sentimentele pe care le avem este o provocare careia ii putem face fata, dar nu vom deveni experti peste noapte. Si nici nu le vom putea face fata intr-un mod perfect.
Suntem uneori atat de raniti incat nu mai regasim in interiorul nostru nici o resursa care sa ne alimenteze iertarea. Suntem devastati, franti, facuti ferfenita, umiliti, rapusi. Urmele de putere pe care le mai avem in noi le folosim ca sa putem parcurge ziua pana la capat, iar la sfarsitul ei nu mai avem nimic. Si totusi, exista ceva ce putem face. Putem cere ajutor divin.
??”ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire; ci, credinciosi adevarului, in dragoste, sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura, isi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei, si se zideste in dragoste. ” (Efeseni 4:14-16)
Nu trebuie sa fim intodeauna puternice pentru a fi niste femei puternice. Uneori, puterea noastra este exprimata mai bine atunci cand suntem vulnerabile. Uneori, trebuie sa ne destramam, apoi sa ne reconstruim, pentru a putea ramane pe drumul pe care trebuie sa mergem.
Multi dintre noi am trait in situatii in care nu era normal sa identificam, sa avem sau sa vorbim despre probleme. Negarea a devenit un mod de viata – modalitatea noastra de a face fata problemelor.
Un blog “deandoaselea”
