Se poate sa fim sceptici la gandul ca poate vom gasi vreodata bucuria si siguranta in viata noastra. Dar, ce binecuvantare, cand auzim de la partenerii din grup ca putem simti recunostinta pentru ceea ce am invatat, chiar si prin cele mai dureroase experiente. Ne putem schimba ceea ce simtim fata de multe dintre experientele noastre dificile, daca ne schimbam felul de a privi lucrurile.

In cea mai mare parte a vietii noastre, ne-am asumat responsabilitati sau am folosit scuze pentru actiunile celor din jurul nostru. Poate ca am rezolvat temele de casa ale copiilor nostri sau am scuzat partenerul de viata pentru boala lui. Atunci cand am fost copii, se poate sa fi pretins ca un parinte a decedat sau a plecat in loc sa admitem adevarul legat de el. Am fost prea ingrijorati de faptul ca  s-ar putea ca cine suntem noi sa fie determinat de comportamentul celor din jurul nostru. Am devenit responsabili pentru mult mai multe lucruri decat ar fi fost nevoie cu adevarat.

Disperarea era un loc familiar pentru noi. Eram obisnuiti sa ne consideram vinovati pentru consumul excesiv de alcool al celor pe care ii iubim. Obisnuiam sa ne reprosam ca, daca ne-am fi putut controla reactiile in anumite situatii, ei nu ar mai fi baut. Poate. In mod repetat am incercat sa le vorbim despre aceste lucruri, sperand ca nu va mai exista un episod al consumului. Dar, am esuat ca de obicei. Si continuam sa ne intrebam unde anume am gresit.