“Cu mult inainte ca abuzatorii de alcool sa devina alcoolici, ei incep sa suporte daunele spirituale provocate de consumul masiv de bautura. Abuzul de bautura nu interfereaza doar cu juramintele de credinta si cu practicile spirituale, cum ar fi rugaciunea si meditatia, dar il poate determina pe bautor sa isi violeze principiile morale. Alcoolul afecteaza centrul de judecata al creierului, localizat in lobul frontal. In acelasi timp, fiind un drog de alterare a dispozitiei sufletesti, el actioneaza in mod direct asupra creierului pentru a slabi sau inlatura interdictiile intiparite in creier referitoare la anumite tipuri de comportament.
“In vreme ce simptomele timpurii ale dependentei de alcool reprezinta tipare de comportament, nu trece mult si alcoolicul incepe sa plateasca un pret fizic pentru dependenta sa. Simptomele fizice timpurii includ transpiratii in timpul noptii, stare de voma matinala, diaree, gastrita (inflamatie a peretilor stomacului), tremuraturi ale mainilor, un ficat usor marit sau sensibil, iar la barbati impotenta.In mod frecvent, alcoolicul se trezeste cu rani inexplicabile sau arsuri de tigara pe trup.
In clipa in care am inteles ca alcoolismul este o boala iar sotul meu este bolnav, bineinteles ca am facut ceea ce face orice necunoscator care e convins ca le cunoaste pe toate: am inceput sa caut un tratament. Parerea mea personala despre domeniul psihiatriei nu este una prea pozitiva, convingerea mea fiind ca acolo pastilele oferite nu remediaza cauza ci doar amelioreaza efectele. Asa ca, varianta de internare o refuzasem din start. La farmacie, medicamentele antialcool, cele care ar trebui puse in lichide, chiar si in bautura, puteau da diferite reactii si m-am temut sa le folosesc.
Bineinteles ca strigam la el si il acuzam ca nu face parte din familia asta. Il acuzam de lipsa de vointa. Ii reprosam ca a ales sa traiasca o viata a lui din care eu rareori faceam parte. Orice efort ar fi facut pentru a-si indeplini datoria de sot, mi se parea insuficient, fiind convinsa ca daca nu ar mai fi baut, ar fi putut face inmiit mai mult. Nu intelegeam ca dependenta are o viata a ei, in care tot ceea ce eu numeam reguli de bun simt, nu-si gaseau locul. Mecanismele ei de functionare nu au nimic de a face cu vointa, cu deciziile sau cu ultimatumurile pe care aveam grija sa le lansez din cand in cand.
Bineinteles, luam totul foarte personal. Nu intelegeam cum functioneaza dependenta si toate modalitatile sotului meu de a-si face rost de bautura erau “ofense la adresa mea”. Ma simteam vizata ori de cate ori el consuma alcool si traiam cu convingerea ca tot ce face face impotriva mea. Pentru ca daca nu am fost acolo, in situatia lui, imi era imposibil sa inteleg prin ceea ce trecea.
Cand am descoperit problema sotului meu, reactia mea a fost una comuna, reactia pe care orice sotie o are in astfel de situatii: am explodat. Toate frustrarile adunate urmare a faptului ca nu reusisem sa-l conving sa mergem la un doctor, care sa puna un diagnostic starilor sale de rau, sentimentele de neajutorare care ma incercau atunci cand il priveam zacand, au iesit la iveala. A durat o vreme pana cand am inteles ca problema alcoolului era mult mai profunda decat simpla placere de a bea.
Blogul meu are subtitlul :” Despre lucruri despre care nu vorbeste nimeni…”. Problema alcoolului este unul din ele, fiind trecut la categoria “lucruri rusinoase”. Dar asta trebuie sa inceteze. Problemele despre care nu vorbim risca sa ramana fara rezolvare. Daca nu vorbim despre problema alcoolului, nu o vom intelege niciodata. Pentru ca ea este in esenta foarte diferita de ceea ce aparentele lasa sa se vada. Cultura societatii in care traim, nu ne ajuta sa trecem dincolo de ele.
Un blog “deandoaselea”
