Comments for Codependenta Alcoolica

Comment on Complicitatea by Simona

Simona — Tue, 02 Mar 2010 10:31:08 +0000

Sabina, eu ma numesc Simona si sunt codependenta. Ma bucur sa te cunosc si vreau sa-ti spun ca nu mai esti singura.
Intai de toate vreau sa te felicit pentru ca ai avut curajul de a scrie aceste randuri. Primul pas spre rezolvarea problemei tale l-ai facut. Este foarte important sa infruntam aceasta problema in fata, aratand-o cu degetul, denuntand-o, dincolo de barierele si judecatile societatii. E un curaj care va fi rasplatit la un moment dat.
Omul minunat pentru care te-ai ridicat si ai luat pozitie are nevoie de sprijinul tau. Dar pentru asta, tu trebuie sa fii puternica. Si sigur esti!
Stiu cat de greu iti este si cum doare dincolo de cuvinte. Cunosc deznadejdea si sentimentul de neputinta, furia si frustarile. Dar, tu esti mai importanta Sabina, si trebuie sa inveti cum sa lupti in primul rand pentru tine si copilul tau.
Iti scriu mai multe in adresa ta de email, chiar acum.
Simona

Comment on Complicitatea by Sabina

Sabina — Tue, 02 Mar 2010 09:51:51 +0000

Am gasit acest blog in cautarea disperata a vreunei fiinte care sa inteleaga prin ceea ce trec eu acum.
Voi spune pe scurt povestea mea. Am 33 de ani, m-am indragostit de un alcoolic aflat intr-o perioada de abstinenta,un om absolut deosebit, eu necunoscandu-l sub alta forma. Am ramas insarcinata inainte de casatorie, iar acum trece printr-o puternica recidiva. Am intrat in a 7-a luna de sarcina, am aproximativ o saptamana de cand sunt intr-o profunda depresie, plang foarte mult, nu mai pot dormi cum trebuie, nu mai pot manca, sunt disperata si deznadajduita.
Am scris ieri pe adresa de mail a ” Alcoolicilor Anonimi” din orasul meu si nu am primit nici un fel de raspuns. Imi este frica sa dau telefon persoanei de contact, mi-e frica si sa merg la adresa respectiva.
Va rog, ajutati-ma! Desi sunt epuizata si cu moralul la pamant, sunt dispusa sa ascult orice fel de sfaturi. Poate m-ati putea ajuta sa intru in contact cu “Alcoolicii Anonimi” din orasul meu…nu stiu…as putea sa va dau mai multe amanunte despre situatia in care ma aflu si in privat, pe adresa de mail pe care am scris-o cand am trimis acest mesaj. Va multumesc!

Comment on Alcoolul – un “drog” legal by Simona

Simona — Tue, 02 Mar 2010 07:11:51 +0000

Succes si tie !

Comment on Alcoolul – un “drog” legal by Mir314

Mir314 — Tue, 02 Mar 2010 06:21:48 +0000

super multumesc mai ajutat sami fac tema succes

Comment on Boala in trup by Simona

Simona — Sun, 28 Feb 2010 14:27:44 +0000

Este mai mult decat atat. Este adevarat, ca multe lucruri trebuiesc reasezate. Din momentul in care consumul de alcool a incetat, de fapt incepe recuperarea, sub toate formele ei. Disparitia alcoolului nu presupune disparitia de la sine a problemelor relationale cauzate de alcool.
In acelasi timp, este foarte important ce anume face partenerul codependent. Si el are un drum de parcurs, la fel de important pentru pastrarea relatiei. Este o munca de echipa, in care fiecare trebuie sa invete sa-si corecteze comportamente gresite si sa invete sa se redescopere ca si cuplu. Iar asta nu se poate face decat in doi. Daca una dintre parti, sau amandoua s-au oprit din evolutie, divortul se pare ca ajunge imposibil de evitat.

ps. Multumesc pentru observatie. Voi tine cont.

Comment on Boala in trup by john barleycorn

john barleycorn — Sun, 28 Feb 2010 10:17:54 +0000

e destul de simplu raspunsul la intrebarea ta. pentru ca in momentele ce urmeaza dupa ce am renuntat la alcool (sau chiar la orice alt viciu) devin irascibil. pana in momentul in care ma obisnuiesc sa traiesc fara acea “mecca” sunt nervos, confuz sau chiar “labil” psihic. deci devin greu de suportat. parere personala.

p.s. si poate rezolvi problemele tehnice ale site-ului. adica se incarca mult prea greu pagina ta.

Comment on Ce sa fac cu viata mea de codependent? by Simona

Simona — Sat, 27 Feb 2010 18:56:07 +0000

Stefan, eu ma numesc Simona, sunt codependenta, iar acest blog este povestea mea. Stiu ca este de greu sa nu ai cu cine sa vorbesti despre astfel de lucruri, cineva care sa inteleaga exact ceea ce simti. De aceea l-am facut, pentru ca cei care au nevoie sa poata sta de vorba. Am sa-ti raspund aici cateva randuri, iar daca doresti sa continuam o putem face aici, sau daca doresti confidentialitate imi poti scrie pe alcoolism.info@gmail.com.
In primul rand, tu nu esti vinovat de ceea ce se intampla. Ai crescut intr-o familie in care unul din parinti este alcoolic, iar acest lucru ti-a format anumite comportamente care se muleaza pe alcoolismul tatalui tau. Nu esti tu de vina pentru acest lucru. Si nici responsabil. Tatal tau este singurul raspunzator pentru situatia creata. Cunosc si durerea pe care o simti. Dar sunt lucruri pe care noi nu le putem decide pentru ceilalti, oricat de mult am dori. Ne epuizam atunci cand ducem o lupta ce nu este a noastra, cand incercam sa controlam lucruri care nu sunt sub controlul nostru.
In momentul in care am inteles care este problema in familia mea, am cautat ajutor. Am cautat pe internet daca in orasul meu exista un grup AA. Eu am fost cea care s-a intalnit mai intai cu organizatorul acestui grup. Am cautat sa inteleg boala sotului meu. Si tatal tau este bolnav.
Am fost si eu intr-un punct de cotitura, in care a trebuit sa aleg. Sa plec, sau sa raman. Am ales sa raman. Mai apoi a trebuit sa fac o alta alegere. Am ales sa invat sa-mi port mie de grija. Sa-l las pe sotul meu sa se descurce cu consecintele consumului sau de alcool, si sa las in grija lui Dumnezeu aceasta problema asupra careia eu nu aveam nici un fel de control. Si sa ma concentrez asupra mea. E foarte important.

Intre dependent si codependent se stabilesc niste relatii speciale, prin care unul alimenteaza comportamentul celuilalt. Schimbarea apare atunci cand unul dintre cei doi schimba ceva in comportamentul sau. De regula este codependentul, adica tu. Dependentul, nemaiprimind ceea ce ii intretinea in mod automat consumul, poate accepta schimbari in viata sa. Doar asa.
Sunt multe de spus, Stefan. Si despre iertare. Si despre detasare. Si despre Dumnezeu. Putem vorbi despre toate aceste lucruri daca vrei.

Vreau sa-ti mai spun ceva: la 39 de ani viata ta poate avea un nou inceput. Eu m-am casatorit la 41. Prima data. Si ultima. Si este foarte bina asa. Nu as schimba nimic.

Comment on Ce sa fac cu viata mea de codependent? by stefan

stefan — Sat, 27 Feb 2010 09:47:37 +0000

Undeva eu gresesc fundamental. am 39 de ani si sunt foarte obosit. efectiv simt cum imi irosesc viata. sunt codependent si am nevoie de ajutor. Nu am reusit sa imi intemeiez o familie, nu stiu daca voi mai reusii. sunt foarte trist. tatal meu este alcolic, de cand stiu eu a fost. intre timp mama mea a murit tanara, pot sa spun si datorita suferintei cauzate de comportamentul tatalui meu. eu zi de zi cand ma intorc acasa de la lucru trebuie sa reintru in atmosfera puternic apasatoare cauzata de catre comportamentul tatalui meu. nu il intereseaza decat sa bea, nu se spala, nu ma asculta, simt ca nu mai am putere. eu am ajuns sa sufer si in momentul asta constientizez faptul ca faptul de a traii in preajma unui alcolic mi-a afectat viata intrun mod foarte puternic. sunt intr-un punct dificil, trebuie sa iau o decizie si as dorii un sfat de la cineva care a trecut prin o situatie similara.

Comment on Comportamente ce trebuiesc schimbate by gika

gika — Mon, 01 Feb 2010 13:21:07 +0000

Da, si mi se pare extraordinar asta, ceea ce ai facut. Asta incercam sa spun: avem nevoie de modele, de exemple concrete de situatii si atitudini, comportamente. Pt ca de asta ducem lipsa, de modele si exemple, teorii sunt destule…
In primul rand, lauda Lui Dumnezeu, care te-a ajutat si calauzit, dar si tie: Bravo! Ca l-ai ascultat…

Comment on Comportamente ce trebuiesc schimbate by Simona

Simona — Fri, 29 Jan 2010 17:22:05 +0000

Tot ce este in lista am experimentat pe propria mea piele. Am fost posesoarea fiecarui tip de comportament in parte. Nu ne-a folosit nici sotului meu, nici mie. Prin unele, promovam mai departe complicitatea, prin altele imi hraneam nevoile mele. M-am luptat din rasputeri sa-l schimb, sa-l determin eu sa nu mai bea. Am folosit pentru asta fiecare din comportamentele de mai sus. Bineinteles, singurul lucru care s-a intamplat a fost epuizarea mea. Am inteles greu, si dupa foarte multe lupte inutile, ca singura persoana pe care o pot schimba sunt eu. Si, daca eu voi incepe sa ma schim in relatia cu sotul meu, atunci ceva se va intampla si in viata lui.
Bineinteles, nu a insemnat sa-l parasesc sau sa renunt la dorinta puternica de a-l vedea eliberat. Dar, a trebuit sa incerc o alta abordare.
Ceea ce a fost eficient in relatia cu sotul meu a fost respectul pe care i l-am acordat. Faptul ca l-am iertat de fiecare data. Faptul ca i-am dat voie, in cele din urma, sa-si asume responsabilitatea pentru tot ceea ce facea sau nu facea atunci cand era baut: nu am mai mintit pentru el, nu am mai reparat dupa el. M-am “luat” de pe el, lasandu-l sa-si rezolve singur problemele. Si, am inceput sa am grija de viata mea. Pentru ca, am fost atat de obsedata de incercarile mele de a-l schimba, incat am uitat complet de mine.
Nu spun “sa-mi vad de viata mea” in acei termeni atat de consacrati in lume. Nu am iesit nici un pas din casnicia mea si nu am cautat alinare si confort in alta parte, decat in bratele Domnului Dumnezeului meu. Dar, a insemnat sa fac pe dos punctele 1, 3, 4, 5, 6, 8, 10,11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18. Nu m-am putut abtine sa incerc in continuare sa-i insuflu doze de optimism. Bineinteles, mereu mi-am facut griji pentru el. I-am mai facut si reprosuri.
Ce vreau sa spun este ca este greu sa schimbi tot din lista, dar fiecare schimbare facuta poate insemna un pas inainte spre vindecarea familiei.
Complimente? Sigur ca da! Fiecare dintre noi are nevoie de ele, ne ajuta sa ne consolidam stima de sine. Si partenerul alcoolic are nevoie de ele. Poate pare imposbil sa crezi ca le-ar fi meritat, dar … este omul cu care m-am casatorit… Si asta ar trebui sa fie de ajuns. L-am luat nu pentru defectele lui, ci pentru calitatile lui. Daca mi-am mutat privirea de la alcool la sotul meu, si i-am separat in mintea mea, nu mi-a fost greu sa gasesc acele lucruri minunate in el, care sa merite aprecierea mea. Am regasit in el blandetea sufletului sau, altruismul sau, grija sincera fata de cei din jur, spontaneitatea, inteligenta … Toate erau acolo … A trebuit doar sa inlatur in mintea mea perdeaua alcoolismului …