Ai fost vreodata in preajma oamenilor care vor neaparat sa fie placuti de cei din jur? Ei au tendinta de a deveni dezagreabili. Sa fii mereu in preajma cuiva care se da peste cap ca sa fie pe placul celorlalti, te poate irita la un moment dat si iti poate produce foarte multa nervozitate.
“De ce imi fac una ca asta?” – s-a intrebat la un moment dat o femeie care isi dorea sa scape de cateva kilograme. “M-am dus la grupul meu de suport simtindu-ma atat de vinovata si de rusinata pentru ca am mancat o jumatate de prajiturica ce nu se afla in dieta mea. Am aflat ca fiecare dintre noi inseala putin.
Experimentarea sentimentelor poate fi o provocare, daca inainte nu am mai avut asemenea experiente sau nu am avut permisiunea sa o facem. Sa invatam sa identificam sentimentele pe care le avem este o provocare careia ii putem face fata, dar nu vom deveni experti peste noapte. Si nici nu le vom putea face fata intr-un mod perfect.
Nu trebuie sa fim intodeauna puternice pentru a fi niste femei puternice. Uneori, puterea noastra este exprimata mai bine atunci cand suntem vulnerabile. Uneori, trebuie sa ne destramam, apoi sa ne reconstruim, pentru a putea ramane pe drumul pe care trebuie sa mergem.
Multi dintre noi am trait in situatii in care nu era normal sa identificam, sa avem sau sa vorbim despre probleme. Negarea a devenit un mod de viata – modalitatea noastra de a face fata problemelor.
Momentul de acum este tot ceea ce avem. Desigur, avem planuri si teluri, o viziune a zilei de maine. Dar singurul moment care este al nostru este momentul acesta. Singurul timp care ne apartine cu adevarat este timpul prezent. Si este de-ajuns.
Conceptul renuntarii poate sa creeze confuzie in noi. Cand anume facem prea mult sau ne straduim prea mult sa controlam oamenii si circumstantele? Cand facem prea putin? Cand anume facem ceea ce este cel mai bine pentru noi? Care sunt si care nu sunt responsabilitatile noastre?
Un blog “deandoaselea”
