Sau, relatia matrimoniala dintre purtatorul si intretinatorul simptomului… cum o numeste Reinhold Ruthe.
Am gasit in brosura lui Reinhold Ruthe – “Alcoolul si familia ” – cateva lucruri cutremuratoare. Unul dintre ele este legat de faptul ca dereglarea mea emotionala, numita codependenta, nu se datoreaza alcoolismului sotului meu.
Initial, am crezut ca aceasta codependenta este doar o urmare a faptului ca m-am casatorit cu un alcoolic. Am crezut ca alcoolul a creat acest dezechilibru in viata mea. Ca sunt codependenta numai pentru ca alcoolul are si asupra vietii mele un puternic impact. Ei, nu-i asa… Eu eram deja codependenta in momentul in care m-am casatorit. Despre aceste lucruri voi povesti ceva mai tarziu.
Odata ce am luat decizia de a ramane, nu m-am mai uitat inapoi. Am hotarat sa merg pana la capat, crezand cu putere in salvarea sotului meu. Am avut dese momente de cadere emotionala, momente in care ma gandeam cat este de dureros totul, momente in care am pus mana pe geamantan, strigandu-i sotului meu ca plec. Ele nu durau mult, pentru ca dincolo de aceste revolte emotionale, decizia mea constienta si voluntara a fost sa raman.
Imi reaminteam mereu ca sotul meu este o fiinta umana, o persoana demna de respect. Nu a fost usor sa lupt cu tumultul care exista in sufletul meu, dar atat cat puterile m-au tinut, am tinut cont de faptul ca merita sa fie respectat.
Desi i-am strigat de nenumarate ori, cu toata puterea fiintei mele, cat de tare ma doare ceea ce vad, cat de folosita ma simt, niciodata nu l-am insultat, folosind acele cuvinte care sa puna o eticheta definitiva pe fruntea lui. Il priveam ca pe un om bolnav, care are nevoie de ajutor, desi incapatanarea lui ma scotea din minti. Furia care ma cuprindea se revarsa in cani si pahare sparte, in sticle de bautura trantite si deformate.
In toata aceasta perioada in care in casa noastra s-au petrecut lucruri dureroase pentru amandoi, eu am invatat ca sunt raspunzatoare doar pentru viata mea. A fost foarte greu, pentru ca sunt o persoana al carei verb reprezentativ este ” a face”. Trebuie mereu sa fac ceva. Mereu trebuie sa iau atitudine. Mereu trebuie sa ma implic.
Toate aceste lucruri aflate, si multe altele, au schimbat complet modul in care il priveam pe sotul meu si problema care exista atunci in viata noastra. Am inteles ca el este bolnav, in toate aspectele acestei boli, si ca ceea ce se intampla nu avea nimic de a face cu vointa lui de a se lasa de baut. Ar fi vrut sa nu mai bea, a si arata acest lucru, prin scurte episoade in care nu a mai consumat, dar… era acolo ceva mai presus de puterea lui.
“Multi alcoolici au momente cand functioneaza normal, nu isi pierd niciodata luciditatea, dar, cu toate acestea, nu isi aduc aminte unde au fost si nici ce au facut. Aceasta amnezie indusa pe cale chimica se numeste intunecarea memoriei. Au fost tinute predici, s-au efectuat zboruri transcontinentale, s-au realizat operatii pe cord si au fost executate operatiuni militare de catre oameni care nu-si aduc deloc aminte de experienta lor…
Un blog “deandoaselea”
