Nici unul dintre noi nu este bucuros atunci cand suntem aratati cu degetul si ni se spune ca trebuie sa ne schimbam. Nu ne place sa ni se spuna ca ne-am schimbat adictiile sau ca suntem si noi dependenti, la fel ca si alcoolicul, dar nu de alcool ci de relatii. Sau ca noi suntem cei care permitem ca dependenta cuiva sa ne controleze viata. Sau ca fugim de intimitate. Sau ca ne comportam in feluri care sunt distructive pentru noi si pentru cei din jurul nostru. Nu ne place sa auzim astfel de lucruri.

Dar avem nevoie de acest gen de sinceritate. Nu trebuie sa ne temem de auto-aprecierile oneste. Atunci cand dam prima data cu ochii de o problema care este a noastra, ne rusinam. Si apoi incercam sa ne aparam. Ne punem mainile la urechi si incetam sa mai ascultam.

Dar, avem nevoie ca oamenii din jurul nostru sa ne ajuta sa ramanem cinstiti cu noi insine si sa ne ajute sa vedem lucrurile pe care noi nu le putem vedea despre noi insine. Cea mai mare speranta pentru initierea schimbarii noastre este feedback-ul onest. Asa cum spune si versetul, daca vom “asculta mustrarea” vom dobandi “priceperea”. Prin urmare, este bine sa dam atentie “corectiilor” si “disciplinarii” pe care o primim de la cei din jurul nostru. Desigur, judecata si rusinea nu ne ajuta – avem destul cat sa ne ajunga o viata de om. Dar, trebuie sa cultivam relatii cu cei care – cu iubire si bunatate – ne spun adevarul despre noi insine. Aceste informatii ar putea fi punctul de pornire pentru schimbarile din viata noastra.

Doamne, ajuta-ma sa cladesc relatii care incurajeaza sinceritatea.

Da-mi prieteni care ma vor iubi suficient de mult cat sa-mi spuna adevarul.

Ajuta-ma sa acord atentie corectiilor.

Da-mi curajul sa ma vad clar.

Apara-ma de rusine si de dezgustul de mine insami.

Ajuta-ma sa raman deschisa catre corectiile care vor face schimbarea mea posibila.

Amin.

Daca imi permiti sa te mint, acceptand miciuna mea ca adevar, ma incurajezi sa mint. Adevarul poate fi dureros, dar scoate-l la iveala.

Daca ma lasi sa fiu istet, ma inveti sa-mi evit responsabilitatile si, in acealsi timp, sa nu mai am respect fata de tine.

Daca pot, te voi exploata si voi profita de tine. Acceptand asta, devii complice in incercarea mea de a scapa de responsabilitati.

Poti sa-mi tii lectii, sa-mi tii morala, sa ma dojenesti, sa ma lauzi, sa ma invinovatesti, sa ma certi sau sa-mi arunci alcoolul, indiferent daca sunt sub influenta alcoolului sau daca sunt abstinent. Poti sa te simti bine pentru moment, dar situatia se va inrautati.

Daca imi accepti promisiunile, imi ingadui sa-mi aman durerea. La fel este si cu acordurile, cu intelegerile schimbate. Daca un acord a fost facut, tine-te de el!

Daca iti pierzi firea cu mine, te vei distruge pe tine si orice posibilitate de a ma ajuta.

Daca permiti anxietatii sa te constranga, sa faci tu ceea ce ar trebui sa fac eu, distrugi pentru amandoi sansa de a ne recupera.

Ascunzand sau musamalizand consecintele abuzului meu de alcool, vei reduce sau vei evita criza, perpetuand boala.

Cu toate acestea, accepta realitatea asa cum am eu nevoie. Dependenta este o boala si se inrautateste pe masura ce abuzul meu continua. Incepe acum sa inveti, sa intelegi si sa planifici recuperarea mea. Am nevoie de ajutorul unui medic, a unui consilier in adictie sau a unui psiholog, a unui alcoolic in recuperare si de Dumnezeu. Singur nu ma pot ajuta.

Ma urasc pe mine, dar te iubesc pe tine. A nu face nimic este cea mai rea alegere pe care o poti face pentru amandoi. Vreau liniste si siguranta in casa noastra si fericire pentru toti.

Te rog, ajuta-ma!

alcoolicul tau,

Pana acum 4 ani nu intelesesem exact semnificatia acestor cuvinte. Dar, acum stiu. Invierea lui Cristos inseamna invierea mea, speranta mea pentru o altfel de viata. Inseamna ca acolo pe cruce, Simona cea veche a murit, iar prin invierea lui Isus, Simona a primit o noua viata.

Ce inseamna asta? Inseamna ca nu mai trebuie sa raman asa cum am fost, acolo unde am fost. Am sansa la o viata noua, o viata schimbata in esenta ei. Acum, pot avea acces la Sursa Vietii. Isus a murit si a inviat pentru ca eu sa pot accede in prezenta lui Dumnezeu Tatal. Iar El schimba lucrurile, oamenii. El ma schimba pe mine.

Am inteles, in sfarsit, acum 4 ani, ca am valoare. Daca nu as fi avut, de ce ar fi trecut Dumnezeu prin Golgota pentru mine? Si faptul ca am valoare in ochii lui Dumnezeu m-a facut sa inteleg adanc, ca trebuie sa fiu valoroasa si in ochii mei.

Isus vindeca sufletele zdrobite. Numai El. Eu am fost cu cioburile sufletului meu in foarte multe locuri, dar nimeni nu a putut sa mi-l refaca. In biserica mi s-a spus ca asta imi este crucea de pacatoasa, preotul s-a rugat pentru iertarea pacatelor mele si mi-a spus sa nu ma mai expun oamenilor, psihiatrul mi-a spus ca este ceasul biologic cel care ticaie puternic si daca vreau, se ofera el sa-mi faca un copil, psihologul mi-a explicat ca atacurile de panica nu sunt simptomele mortii iar neurologul, dupa o internare de 10 zile, m-a trimis acasa cu “sindromul neuronului singuratic” – adica, habar nu am ce ai tu, fetito! Oricat de buni profesionisti si de plini de ravna au fost mesterii la care m-am dus, nici unul nu m-a putut vindeca de mine insami. Isus a facut-o. Si nu se opreste aici. M-a rezidit, a pus la loc piesele risipite ale fiintei mele, si acum ma creste, pentru ca sa pot duce la implinire planul pe care Dumnezeu l-a avut pentru mine atunci cand m-a creat.

Isus este viu. Este o persoana care doreste o relatie personala cu creatia Sa. Directa. Fara intermediari. El nu si-a trimis un reprezentat pe cruce pentru ca sa ia asupra Sa pacatele mele, El s-a dus personal. De ce ar cere un intermediar pentru a intra in relatie cu mine? Isus prezent in viata mea este cel mai important lucru. Restul, toate izvorasc de aici.

Isus transforma vietile. Daca am intelege cu totii acest lucru si daca l-am accepta, lumea aceasta ar fi un loc mult, mult mai bun. Daca L-am scoate din biserici si din religii si religiozitati, si L-am aduce la propriu in vietile noastre, ce binecuvantati am fi! Isus este real, indiferent ce spun unii si altii. Si nu este mistic. Este perfect accesibil, tangibil si extraordinar. Si este Dumnezeu meul. Tu Il cunosti?

“S-a ispravit!”

Opreste-te si asculta un moment. Lasa aceste cuvinte sa se vanture prin inima ta. Inchipuie-ti strigatul de pe cruce. Cerul este intunecat. Celelalte doua victime gemand. Gurile rautacioase ale celor din multime au tacut. Poate ca se intampla si un traznet. Poate ca sunt plansete. Poate ca este liniste. Atunci Isus  inspira adanc, isi impinge picioarele in cuiele romane si striga : “S-a ispravit!”

Ce anume s-a ispravit?

Planul de rascumparare intins de-a lungul istoriei s-a ispravit. Mesajul lui Dumnezeu catre om s-a ispravit. Lucrarea facuta pe pamant, de Isus intrupat in om, s-a ispravit. Misiunea de a selecta si a pregati ambasadori s-a ispravit. Lucrarea s-a ispravit. Cantecul a fost cantat. Sangele a curs. Sacrificiul a fost facut. Duhoarea mortii a fost inlaturata. S-a ispravit.

Un strigat al infrangerii? Greu de crezut. Daca mainile Lui nu ar fi fost tintuite, indraznesc sa cred ca un pumn triumfator s-ar fi ridicat inspre cerul intunecat. Nu, acesta nu a fost un strigat de disperare. A fost un stigat al implinirii. Un strigat de usurare. Un strigat al victoriei.

“Tata!” (Vocea este ragusita.)

Vocea care a chemat inapoi morti, vocea care a invatat, vocea care a stigat la Dumnezeu, acum spune “Tata!”

“Tata!”

S-a ispravit. Un inger ofteaza. O stea isi sterge o lacrima.

“Du-ma acasa.”

Da, ia-L acasa. Du Printul la Regele Sau. Du Fiul la Tatal Sau. Du acasa acest pelerin. (Merita odihna.)

“Du-ma acasa.”

Veniti 10.000 de ingeri! Veniti si duceti acest Trubadur in leaganul bratelor Tatalui Sau!

Ramas bun, copil al ieslei.

Fii binecuvantat, ambasador sfant.

Mergi acasa, invingator al mortii.

Odihneste-te, drag soldat.

Batalia s-a ispravit.

din “Darul pentru toti oamenii” – de Max Lucado

Creatorul sacrificat pentru creatia Sa. Dumnezeu il convinge pe om, o data pentru totdeauna, ca ar da totul, ar plati orice pret pentru a-si salva copiii. Ar fi putut sa renunte. Ar fi putut sa-si intoarca spatele. Ar fi putut sa se departeze de mizeria creata de omenire, dar nu a facut-o.

Dumnezeu nu a renuntat.

Atunci cand oamenii din orasul sau au incercat sa-l arunce de pe stanca, nu a renuntat.

Cand fratii sai l-au ridiculizat, nu a renuntat.

Atunci cand a fost acuzat de blasfemie la adresa lui Dumnezeu, chiar de cei care nu aveau nici o frica de Dumnezeu, nu a renuntat.

Atunci cand Petru I s-a inchinat la cina si apoi l-a renegat in mijlocul evenimentelor, nu a renuntat.

Atunci cand oamenii L-au scuipat in fata, El nu i-a scuipat inapoi. Atunci cand trecatorii L-au lovit, El nu i-a lovit inapoi. Atunici cand biciul i-a lovit spatele, El nu s-a intors si nu a cerut armatei de ingeri sa ia acel bici si sa-l invarta dupa gatul soldatului care L-a lovit.

Si cand mainile omenesti au tintuit, in cuie,  mainile divine pe cruce, nu au fost mainile soldatilor cele care au tinut nemiscate mainile lui Isus pe cruce. A fost Dumnezeu cel care le-a tinut nemiscate. Aceleasi maini care au format oceanele si au ridicat muntii. Aceleasi maini care au desenat zorii-de-zi si au dat forma fiecarui nor. Aceleasi maini care au tiparit un plan incredibil pentru tine si pentru mine.

Fa o plimbare pe deal. Pana la Calvar. Pana la cruce unde, cu sange sfant, mana care te-a pus pe tine pe planeta, a scris urmatoarea promisiune :” Dumnezeu Isi va da singurul Fiu, mai degraba, decat sa te dea pe tine.”

Din “Darul pentru toti oameni” – de Max Lucado

Traseaza drumul acestui Mantuitor, Dumnezeul care a schimbat regalitatea cereasca pentru saracia pamanteasca. Patul sau a devenit, in cel mai bun caz, o scandura imprumutata, si foarte adesea pamantul tare. El a depins de lucrarea mainilor sale pentru a avea un venit. I-a fost uneori atat de foame incat a mancat spice de grau sau fructe din copac. El a stiut ce inseamna sa nu ai casa. A fost ridiculizat. Vecinii sai au incercat sa-L linseze. Unii l-au numit lunatic. Familia sa a incercat sa-L tina pe langa casa. Prietenii nu i-au fost intodeauna credinciosi.

A fost acuzat de o crima pe care nu a comis-o. Au fost angajati martori mincinosi. Juratii au fost neinduratori. Un judecator supus politic, a pronuntat sentinta pedepsei cu moartea.

Ei L-au ucis.

Pentru ce? Din pricina darului pe care numai El il putea face.

El, care a fost perfect, ne-a dat noua perfectiunea Sa si a luat asupra Sa imperfectiunea noastra. Isus a fost neprihanit, dar a suferit pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu (1Petru 3:18). Ca rezultat, sfintenia lui Dumnezeu este onorata si copiii Sai sunt iertati.

din “Darul pentru toti oamenii” – de Max Lucado

Intrebarea lui Natanael inca mai persista si astazi, dupa 2000 de ani. Chiar merita luata in considerare viata tanarului nazarinean?

Rapunsul lui Filip este inca suficient. “Vino si vezi.”

Vino si vezi stanca ce a rezistat fara sa fie roasa de vanturile tuturor vremurilor.  Asculta vocea. Adevarul neinfricat, harul fara pata si loialitatea neclintita.

Vino si vezi flacara pe care tiranii si despotii nu au putut sa o stinga.

Vino si vezi pasiunea neucisa de oprimari.

Vino si vezi spitalele  si orfelinatele care se inalta pe langa ruinele surpate ale umanismului si ateismului. Vino si vezi ce a facut Cristos.

Poate iesi ceva bun din Nazaret? Vino si vezi.

Vino si vezi vietile schimbate: alcoolicul care nu mai bea, bucuria din cel care era plin de amaraciune,  rusinea acum iertata.

Vino si vezi casnicii rezidite, orfani imbratisati si prizonieri inspirati.

Calatoreste prin jungla si asculta tobele batand laude.

Strecoara-te intr-un colt al comunismului si vei gasi credinciosi care nu renunta la inchinare nici sub amenintarea cu moartea.

Plimba-te pe drumul mortii si vei gasi martor un prizonier condamnat de oameni dar eliberat de Dumnezeu.

Poate iesi ceva bun din Nazaret?

Vino si vezi mana strapunsa a lui Dumnezeu care atinge o inima obisnuita, sterge lacrimile de pe o fata brazdata de riduri si iarta cel mai urat pacat.

Vino si vezi. El nu se ascunde de cei care cauta. El nu ignora sondarile. Nu se teme de cautari. Vino si vezi. Natanael a venit. Si Natanael a vazut. Si Natanael a descoperit: ” Invatatorule, Tu esti Fiul lui Dumnezeu; Tu esti Regele Israelului.”

din “Darul pentru toti oamenii” – de Max Lucado

Niciodata nu s-a simtit atat de singur. Cea ce trebuia facut, numai El putea face. Un inger nu ar fi putut. Nici un inger nu are puterea sa infranga portile iadului. Un om nu putea sa o faca. Nici un om nu are puritatea necesara pentru a distruge revendicarile pacatului. Nici o forta de pe pamant nu poate infrunta forta raului si sa castige – cu exceptia lui Dumnezeu.

Si Dumnezeu nu ti-a putut intoarce tie spatele. Nu a putut pentru ca te-a vazut, si o singura privire de-a ta a fost tot ceea ce I-a trebuit ca sa fie convins. Chiar acolo, in mijlocul unei lumi care nu este corecta. Te-a vazut pe tine, prins intr-un rau al unei vieti pe care nu ai cerut-o. Te-a vazut tradat de cei pe care ii iubeai. Te-a vazut cu un trup care se imbolnaveste si o inima care slabeste.

Te-a vazut in propria ta gradina cu pomi nodurosi si prieteni adormiti. Te-a vazut aprins in groapa proprilor tale esecuri si a gurii propriului tau mormant. Te-a vazut in a ta gradina Ghetsimani – si El nu a vrut ca tu sa fi singur.

A vrut ca tu sa sti ca si El a fost acolo. El stie cum este ca toata lumea sa comploteze impotriva ta. Stie ce inseamna sa fii confuz. Stie cum este sa fi sfasiat intre doua dorinte. Stie cum este atunci cand mirosi duhoarea lui Satana. Si, poate mai mult decat orice, El stie cum este atunci cand il rogi pe Dumnezeu sa se razgandeasca si sa-L auzi pe Dumnezeu raspunzand bland dar ferm: “Nu”.

Pentru ca astfel i-a raspuns Dumnezeu lui Isus. Iar Isus a acceptat raspunsul. La un anumit moment din miezul noptii, un inger a coborat asupra trupului obosit al omului din gradina. Isus s-a ridicat, chinul din ochii Lui a disparut. Inima sa nu se mai lupta.

Batalia a fost castigata. Semnul victoriei? Isus impacat printre maslini.

In ajunul crucii, Isus s-a decis. Mai degraba va merge in iad pentru tine, decat sa mearga in rai fara tine.

din “Un dar pentru toti oamenii” – de Max Lucado

Limba care a chemat inapoi la viata pe Lazar, a fost o limba umana. Mana care a atins leprosii, avea praf sub unghii. Piciorul asupra caruia a plans femeia, era plin de bataturi si de praf. Si lacrimile Lui … oh! sa nu uitam de acele lacrimi … ele au venit dintr-o inima la fel de franta cum a fost, la un moment dat, inima ta sau a mea.

Si oamenii veneau la El. Cum mai veneau la El! Veneau noaptea; Il atingeau atunci cand El se plimba pe strada; L-au urmat de-a lungul tarmului marii; L-au invitat in casele lor si si-au pus copiii sa stea la picioarele Lui. De ce? Pentru ca El a refuzat sa fie o statuie intr-o catedrala sau un preot intr-un amvon sofisticat. A ales in schimb,  sa fie un Isus care poate fi atins, abordabil si usor de gasit.

Nu exista nici un indiciu despre vreo persoana careia sa-i fi fost frica sa se apropie de El. Se aflau acolo cei care L-au batjocorit. Se aflau acolo cei care-L invidiau. Se aflau acolo cei care L-au inteles gresit. Se aflau acolo cei care I s-au inchinat. Dar nu a fost acolo nici o persoana care sa-L fi considerat prea celestial, prea sfant, prea divin pentru a fi atins. Nu a exista nici o persoana care sa fi ezitat sa-L atinga de teama sa nu fie respinsa.

din “Darul pentru toti oamenii” – de Max Lucado

Imi voi dedica urmatoarele postari acelui moment special din istoria omenirii si din “istoria” mea. Acestui om special care a fost Isus. Acestui Dumnezeu special, care este Isus.

Nu voi scrie cursuri biblice, desi si ele sunt extrem de importante. Voi scrie simplu despre Isus asa cum eu Il cunosc, un Isus real, dincolo de religie, religiozitate si dogme.

Vreau sa marturisesc ca Isus este si astazi tangibil. Asa cum, atunci cand a fost in trup, acum 2000 de ani, oamenii s-au atins de El si El a atins oamenii acelor vremuri, Isus poate fi atins si atinge si astazi.

Am trait 40 de ani fara sa am idee ca lucrurile ar putea fi asa. Am trait cu ideea unui Dumnezeu indepartat, care nu facea parte din viata mea. El era acolo, undeva, vazandu-si de ale Lui, iar eu aici, pe Pamant, straduindu-ma sa nu-mi arunc de tot viata pe “apa-sambetei.” Mergeam cuminte de Pasti la biserica si-mi aduceam lumina acasa. Am fost la manastiri, cautand nici eu nu stiu ce anume, am citit carti de rugaciuni, am vorbit cu preoti, m-am spovedit … Toate le-am facut pentru ca “asa se face”.  Nu am nimic impotriva obiceiurilor si traditiilor bisericesti, doar ca mie  nu mi-au vorbit prea mult.

Am plans la filmul despre Isus al lui Franco Zeffirelli, am revazut filmul de cateva ori, am vizionat si alte ecranizari, dar nu intelegeam ce legatura are cu mine toata aceasta intamplare. M-am bucurat mai mult de zilele libere din vacanta de Pasti iar mielul de pe masa l-am asteptat mereu cu mare nerabdare, pentru ca mama il gateste ca nimeni altcineva. Ah! Si curatenia mare! Fiecare sertar, fiecare coltisor, perdelele curate etc etc etc … Nu spun ca toate aceste lucruri ar fi rele. Dimpotriva. Doar ca eu nu le gaseam sensul si continutul adevarat.

Acum, lucrurile sunt diferite. Acum stiu in inima mea ce inseamna Golgota. Si inima mea, devenita acum locul in care este inscaunat Domnul meu, Ii aduce laude si canta de bucurie pentru ceea ce Isus a implinit acolo, atunci, pentru mine. Isus este viu, iar eu sunt acum vie din pricina Lui. El a indurat o moarte rusinoasa pentru ca sa ia asupra Sa blestemul si pacatul meu, si a inviat pentru ca eu sa am o noua viata. Traiesc acum, aici, o viata atat de diferita de ceea ce am trait inainte, vreme de 40 de ani. Si asta este perfect valabil si pentru tine. Daca accepti.