din “Cartea cea mare a Alcoolicilor Anonimi”
Foarte putini dintre noi am fost dispusi sa admitem ca eram cu adevarat alcoolici. Nimanui nu-i face placere sa se considere mental si fizic diferit de semenii sai.
In toata lupta pe care o ducem cu alcoolismului celui drag, singurul lucru care ne intereseaza este felul in care noi putem interveni in controlul consumului sau. Ne dorim ca acesta – consumul – sa inceteze, sau macar fie tinut sub control. Facem si spunem toate lucrurile care ne trec prin minte. Apoi le reluam, in speranta desarta ca – macar de data asta – se va schimba ceva. Si, nimic nu schimba. Ne simtim prinsi intr-o capcana, captivi in haosul creat de consumul alcoolicului si de raspunsurile pe care i le dam.
Nu stiu cum ar fi aratat drumul parcurs pana la vindecarea sotului meu, daca l-am fi parcurs singuri. Si nici nu vreau sa stiu.
Il celebram astazi, cu multa bucurie si adorare in inimile noastre, pe Cel care ne-a fost aliat, pe Cel care ne-a adus eliberarea, vindecarea, pe Cel care ne-a dat biruinta: Isus Cristos. A Lui este cu adevarat toata gloria.
Pasul 2 din programul de recuperare in 12 pasi spune : “Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara ne poate reda sanatatea mentala”. Trecutul verbului a ajunge arata ca, am intrat in pasul 2 atunci cand am acceptat cu adevarat ca noi suntem neputinciosi in problema dependentei celui drag, ca noi nu putem schimba nici o persoana in afara propriei noastre persoane, ca noi nu putem salva pe nimeni decat pe noi insine. DA, SUNTEM NEPUTINCIOSI.
Pe masura ce mergem mai departe in aceasta provocare, noi – membrii familiei – ne vom confrunta cu multe decizii si situatii complexe. Unul dintre lucrurile la care trebuie sa reflectam este conceptul granitelor. Granitele nu sunt ceva ce plasam in jurul dependentului nostru, pentru a-l izola si a-l controla.
Exista doua cai prin care, aceasta forma de dependenta, care este codependenta, se poate manifesta pe sine. Pe de o parte, ne obsedeaza ganduri despre cum putem controla alegerile pe care le face cel iubit de noi, si ne simtim obligati sa facem tot ceea ce ne sta in putinta pentru a-l elibera de dependenta sa.
Cand descoperim ca cel drag noua este dependent, suntem adesea afectati de sentimente devastatoare precum frica, mania, confuzia, frustrarea si neajutorarea. Parca nu ne vine sa credem ca noua ni se intampla asa ceva.
Un blog “deandoaselea”
