Iertarea nu are nimic de a face cu meritul cuiva de a fi iertat – este un act de dragoste, nu de dreptate.
Daca alegem sa nu-i iertam pe cei ce ne-au ranit, ne punem sub controlul lor.
Iertarea celorlalti reprezinta primul pas urias, ducand la eliberarea noastra completa din lanturile care inconjoara o inima indurerata. Daca reactionam cu amaraciune in inima fata de cei ce ni se opun si chiar ne fac rau, am fi sclavii acelor oameni pentru tot restul vietii iar reactia noastra fata de ceea ce ne-au facut altii ar putea sa dauneze la fel de mult ca si ofensa initiala.
Indiferent daca ceea ce ni s-a facut reprezinta ceva foarte grav sau mai putin grav, rezultatul final al neiertarii este acelasi. Cand alegem sa nu iertam pe cineva amaraciunea, resentimentul si mania se aduna si apoi prind radacini in interiorul nostru. Actioneaza ca si cancerul asupra emotiilor noastre si ajungem sa fim plini de noduli in interior – indiferent cat de indreptatiti am crede ca suntem si indiferent cat ar fi gresit persoana in cauza.
Ne putem compara cu ei, ne putem inalta pe noi insine intr-o pozitie superioara si ne putem justifica lipsa de iertare fata de ceilalti pe motivul ca suntem mult mai buni decat ei dar, in realitate, aceasta nu ne ajuta deloc.
S-ar putea sa fie adevarat ca cei ce ne-au ranit au gresit impotriva noastra la un nivel mult mai profund decat am fi putut noi gresi fata de ei. Dar aceasta nu diminueaza efectul pe care neiertarea il are asupra noastra in interior.
Ofensa pe care deja am suferit-o se multiplica, zi dupa zi, ca rezultat al propriei noastre neiertari. In cele din urma, devine epuizanta, iar propria noastra persoana ajunge sa se piarda intr-o mare de resentimente, care pot duce la ani de probleme emotionale, psihologice si chiar fizice.
Iertarea este o optiune. Este o alegere. Este o decizie pe care o iei in mod volitiv, cu vointa ta, pentru ca asa vrei tu. Nu are legatura cu emotiile, dar beneficiile ei nu intarzie sa apara la nivelul emotiilor tale. Si trebuie sa faci asta in fiecare zi, in fiecare situatie, oricat ar fi ea de dramatica. De cate ori trebuie sa ierti? De fiecare data.
din “Cea mai puternica rugaciune de pe pamant” – de Peter Horrobin
Un blog “deandoaselea”
Nu ne putem compara cu nimeni considerandu-ne mai buni, nu suntem mai buni, chiar daca e asa, prin noi insine… „Bunatatea” noastra in orice priveste fiinta noastra are o sursa. Cel de Sus…
Ce inseamna „De fiecare data”? Iertarea mea nu da libertate individului/ei de a abuza de felul meu de a fi si a raspunde fata de el/ea?
Nu cumva il lipsesc pe celalalt de „teama sanatoasa” ca prin actiunile sale ar putea sa piarda ceva? Ce-l opreste sa faca la fel cu mine?
A ierta nu inseamna a tolera un anumit comportament. Inseamna a nu lasa sa cada noaptea peste mania noastra.
Mania este un sentiment bun atunci cand este indreptata impotriva unei conjucturi sau situatii nejuste. Ea ne poate determina sa luam atitudine, sa nu ramanem nepasatori. Dar … trebuie sa-i dam drumul sa plece de fiecare data, dupa ce “si-a facut treaba”. Pentru ca daca se aduna, se acumuleaza in inima noastra, produce resentimente … si rani multiple.
Mania nu dispare decat prin iertare. Iertarea aduce pace in suflet si luciditate in mintea celui care iarta. Si este nevoie de multa luciditate in situatia in care ai de luptat cu un monstru precum alcoolismul. Iertarea nu inseamna inactiune. Inseamna actiune lucida.
Cunosc, din pacate, doua situatii foarte triste in care se vad urmarile neiertarii. In ambele situatii, sotii alcoolici au devenit intre timp abstinenti. Oameni lucizi, respectati, cu prieteni buni in jurul lor, cu slujbe bune … Dar, intr-unul din cazuri sotia a intentat divortul , acum, cand el este abstinent… Iar in celalt, sotul si sotia nu pot invata ce inseamna comunicarea din cauza resentimentelor adunate in inima ei.
In cazul alcoolicului, amenintarile functioneaza mai putin decat discutiile calme si respectuoase. Nu-l voi face niciodata sa se teama ca va pierde ceva, daca ii voi adresa mereu vorbe pline de resentimente. Doar respectul si iubirea il pot aduce in faza in care sa nu-si doreasca sa piarda ceva bun … Iar ele, nu au cum sa izvoreasca din neiertare …
Da… Pai abstinenta nu aduce neaparat si comunicarea cu ea. Comunicarea este ceva ce trebuie exersat.
draga Simona,asa este iertarea e o fapta si o realizare minunata ,daca reusesti sa o faci din suflet. Singura nu poti sa o faci doar cu ajutorul lui Dumnezeu prin multa rugaciune si credinta.Daca crezi in ajutorul Divin vei reusi cu Adevarat,te vei simti schimbat,usurat plin de viata ,iti vei regasi pacea interioara.
Foarte adevarat! Comunicarea se invata si se exerseaza toata viata. Dar pentru o buna comunicare, iertarea este esentiala. Eu imi imaginez neiertarea ca un zid foarte inalt. Daca eu nu l-am iertat pe cel cu care vreau sau trebuie sa comunic, atunci cuvintele mele nu vor ajunge la el decat pe deasupra zidului. Si ca sa treaca dincolo, ce fac? Le arunc. Cu putere. Uneori folosesc catapulte. Cand ajung dincolo de zid, avand o forta atat de mare,nu fac decat sa distruga. Fireste, de cealalta parte a zidului se afla o alta catapulta ce arunca cu vorbe, aparandu-si teritoriul.
Comunicarea poate fi invatata doar dupa ce zidul urias al neiertarii dispare …
Ai dreptate Anamaria! Iertarea este si o fapta si o realizare minunata. Aduce libertate interioara si luciditate. Putem face o lista foarte lunga de motive pentru care trebuie sa iertam. Si da, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem deveni liberi, iertandu-i pe cei care ne-au ranit, indiferent de cat de adanci sau vechi sunt ranile.