Toate aceste lucruri aflate, si multe altele, au schimbat complet modul in care il priveam pe sotul meu si problema care exista atunci in viata noastra. Am inteles ca el este bolnav, in toate aspectele acestei boli, si ca ceea ce se intampla nu avea nimic de a face cu vointa lui de a se lasa de baut. Ar fi vrut sa nu mai bea, a si arata acest lucru, prin scurte episoade in care nu  a mai consumat, dar… era acolo ceva mai presus de puterea lui.

Aflandu-ma in acest punct al intelegerii, a trebuit sa decid ce vreau sa fac mai departe. Il iubeam mult, dar simteam ca lucrurile sunt mai multe si mai mari decat as fi putut duce. Am vrut de nenumarate ori sa plec si, in acelasi timp, era iubirea mea pentru el cea care ma sfatuia sa mai raman, pentru ca are nevoie de ajutor. Pendulam mereu intre a pleca si a ramane, pana cand am inteles ca aceasta nehotarare nu ma ajuta, ba dimpotriva, imi ataca si mai violent mintea si sufletul.

Am primit multe sfaturi. Unele imi spuneau ca sunt indreptatita sa plec daca sotul meu nu ia nici o decizie legata de ajutorul de care avea nevoie.

Alte sfaturi imi spuneau sa raman, altminteri care ar fi diferenta dintre mine si ceilalti care i-au intors spatele…

Inima imi spunea: ramai, e sotul tau, il iubesti, e bolnav, are nevoie de tine, ramai…

Emotiile imi spuneau: pleaca, e prea greu, prea dureros, prea mult, pleaca…

In Biblie, in Romani 15:1 sta scris: ” Noi, care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi si sa nu ne placem noua insine.”

Mi-a cazut sub ochi versetul acesta in clipele in care cautam cu multa ardoare optiunea corecta. Am inteles de aici ca in aceasta zona a problemelor legate de alcool, sotul meu era slab in timp ce eu eram puternica. Si ca nu era vorba despre mine in aceasta situatie. Ci despre el. Si am ramas. Puterea, intelepciunea, rabdarea de care aveam nevoie pentru a ramane, le dobandeam de la Cel care mi-a spus in Romani 15:1 care este algerea corecta: Isus Cristos.

El este cel care , in momente grele, de cumpana, mi-a dat puterea de a merge mai departe, intelepciunea de a cauta raspunsuri, mangaierea atunci cand ma simteam singura. Iar atunci cand credeam ca nu se va termina vreodata, mi-a dat nadejdea ca intr-o zi voi intra in Tara Promisa. El, Isus Domnul meu, mi-a dat rabdarea de a merge pana la capat si a nu abandona.

Miracolul din familia mea nu ar fi avut loc fara El. Pentru ca El este Facatorul de miracole. Randurile ce vor urma sunt o marturie a felului in care Dumnezeul cel Viu si Adevarat si-a facut lucrarea in vietile noastre.

Be Sociable, Share!

•