“In vreme ce alcoolicul devine din ce in ce mai critic la adresa oamenilor din jur, comportamentul lui devine, in cel mai bun caz imprevizibil. El devine usor iritabil si mereu in defensiva, iar dispozitia lui sufleteasca se poate schimba, de la euforie triumfatoare la suspiciune manioasa, in interval de cateva minute. Aceste oscilatii de chef sunt mai pronuntate in special atunci cand alcoolicul este “pe cale” sau , mai bine zis, incearca sa renunte la bautura.
… Din motive inca necunoscute, unii oameni trec printr-o schimbare dramatica de personalitate atunci cand beau (dedublare de personalitate). Aceasta transformare seamana indeaproape cu coexistenta a doua personalitati intr-un singur trup, iar pentru membrii familiei acesta reprezinta unul dintre cel;e mai ingrozitoare aspecte ale alcoolismului. Este ca si cand un partener de casatorie, sau un parinte, sau un copil dispare, iar in locul lui sau al ei se afla un strain care poate parea lipsit de orice constiinta.
Alcoolicul isi incepe cariera sa de betiv prin “viata de petrecere”. Cand dependenta sa a progresat pana in faze care pot fi recunoscute, prietenii sai au disparut deja. Comportamentul sau de om betiv nu mai este amuzant, deoarece devine din ce in ce mai critic si mai manios pe aceia care nu sunt alcoolici. Alcoolicul isi ingusteaza cercul social, admitandu-i in preajma sa doar pe aceia cu care poate bea enorm, fara sa fie stanjenit. Daca trebuie sa participe la o petrecere unde alcoolul nu este servit, de obicei bea cateva pahare dinainte, pentru a se fortifica, pentru chinul mare care urmeaza. Viata de familie, pentru un alcoolic [...] este, de obicei, ascunsa de ochiul public. Cu toate acestea, pe masura ce obiceiul lui de a bea continua, alcoolicul se va plange des de probleme conjugale, de frustrari de natura sexuala si de dificultati financiare [...].
… [...] mai devreme sau mai tarziu performanta sa in munca prestata incepe sa se deterioreze. El apare tarziu la lucru lunea dimineata, sau dupa sarbatori si are un numar crescut de absente nemotivate. Ii vine greu sa se concentreze pe perioade mari de timp si poate deveni din ce in ce mai capricios sau agresiv cu colegii de munca. Atat volumul cat si calitatea muncii sale incep sa scada sub nivelele standard”.
din “Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson
Un blog “deandoaselea”
Nu cred ca este propriu-zis o boala. O boala poate fi tratata aproape fara implicarea vointei omului. Administrezi… si trece. Sau este, daca vreti, o boala a sufletului care ataca judecata, imaginea de sine, vointa, afectivitatea. Insa nu o poti trata cu nimic. Cu Hristos, da, si tot ce decurge de aici, din exterior si din interior. Insa punctul final al alcoolismului si inceputul trezirii este propria hotarare. De aici incepe totul, de aici incolo poti face ceva ca sa il ajuti sa treaca peste, sa faca pasi inspre iesirea din intuneric, dar cine sau ce il va trezi?
Dumnezeu, intr-o buna zi.
Deci totul este o minune. La fel ca nasterea noastra. De orice fel.
corect, orice inceputuri intr-ale “spritului se afla la petreceri sau in cadrul intalnirilor sociale. sunt doua trepte importante prin care devii “consumator profesionist” : sa bei singur si sa bei regulat. odata ce ai indeplinit aceste doua “conditii” situatia se complica.
Da, persoana care a ajuns sa fie dependenta va observa o oarecare indepartare a celor din jur, prieteni, poate si rude, pt ca nu mai poate exista o buna comunicare, nu neaparat datorita lipsei afectiunii celor din jur. Ori, fiecare relatie are la baza comunicarea.
Cred ca e un fel de a trai sub un clopot de sticla, cu frustrari, tensiuni interioare, lupte pe care nu le poate transmite in mod eficient pentru a fi inteles… pe langa faptul ca are, probabil, sentimentul (deseori creat de realitatea acestui fapt) ca este judecat, respins, considerat un paria, ceea ce inhiba orice pornire de a se relationa (in starea de oarecare luciditate). Si, sa fim sinceri, de cele mai multe ori nici nu ne sinchisim sa il intelegem…