Libertatea de a-i lasa pe ceilalti sa afle cine suntem cu adevarat, este probabil unul dintre cele mai mari daruri ale recuperarii. Cea mai mare parte a vietii noastre am suferit de teama ca, daca cei din jur vor afla cum suntem de fapt, nu le vom mai placea. Mai rau de atat, ne vor abandona. Frica noastra permanenta, si rusinea , ne tineau izolati. Iar noi eram atat de singuri si insingurati.

Intr-un program de recuperare gasesc prieteni atat de apropiati, incat numai apelul telefonic ne desparte. Aceste femei si acesti barbati s-au luptat, inca se mai lupta cu puterea dependentei celor iubiti de ei. Cu acesti prieteni, in cadrul programului, ne putem impartasi fricile si furiile. De la ei putem primi indrumare si usurare. Suntem increzatori, pentru ca prietenii nostri ne accepta  cu totul, nu ne vor judeca pentru actiunile si comportamentele noastre sau ale sotilor sau copiilor nostri. Putem avea momente de liniste, cel putin in tovarasia acestor prieteni.

“Nu va mai numesc robi, pentru ca robul nu stie ce face stapanul sau; ci v-am numit prieteni, pentru ca v-am facut cunoscut tot ce am auzit de la Tatal Meu.” (Ioan 15:15)

Cristos cere ca iubira Lui pentru tine sa fie centul vietii tale. Desigur, tu poti ignora acesta cerere. Totusi, Dumnezeu nu-ti cere sa faci ceva, daca acel lucru nu este in beneficiul tau. Atunci cand accepti ca Dumnezeu sa fie centrul vietii tale, devii prieten cu Cristos. Prietenii impartasesc totul. Ei impart si bine si raul.  Sunt intodeauna unul pentru  celalat.  Nu vei fi niciodata separat de Cristos, decat atunci cand te vei intoarce cu spatele le el. Cu Cristos nu esti niciodata singur si niciodata insingurat. Cu Cristos, adevarul si intelepciunea sunt valabile pentru tine, pentru ca Dumnezeu da adevarul si intelepciunea. Atunci cand faci ceea ce cere iubirea Lui, Cristos va fi intodeauna prietenul tau nepretuit.