Slabiciunile de caracter provoaca conflictele  cu cei din jurul nostru, declansand autocompatimirea, programandu-ne pentru asteptari nerealiste, inmultind  “musuroaiele de cartita” si alungand bucuria. Este un lucru clar si limpede, ca nefericirea noastra este legata de proprile noastre perceptii, de raspunsul nostru catre cei din jur si intamplarilor din jurul nostru. Incercarile de a-i condamna pe ceilalti pentru felul in care noi ne simtim, nu mai functioneaza de vreme ce am inceput recuperarea din codependenta.

Acceptarea defectelor si slabiciunilor noastre este foarte importanta pentru recuperarea noastra. Este de o importanta covarsitoare sa credem ca defectele nostre, mai mult decat defectele celor din jur, sunt cauzele problemelor noastre.

Este responsabilitatea noastra sa ne debarasam de aceste defecte si sa le inlocuim cu acte de iubire. De exemplu, putem sa incetam cu remarcile sau faptele rautacioase si in loc, sa facem sau sa spunem un lucru care sa zideasca. Curand vom vedea ca slabiciunile noastre nu ne tin prizonieri; ci inactiunea noastra o face. Vom vedea cum si un efort foarte mic va da roade.

“Nebunia omului ii suceste calea, si apoi carteste impotriva Domnului cu inima lui” (Proverbe 19:3)

Greseli prostesti ruineaza vieti. Unii oameni persista in a face greseli prostesti, apoi isi spun ca se vor descurca mai bine, dar nu fac nici un efort pentru a se schimba sau pentru a schimba acea parte din ei care ii impinge sa faca acele greseli. Fara Dumnezeu nu ne putem schimba vietile. Nu putem indrepta greselile noastre fara Dumnezeu.  Putem incerca o sceneta noua,  sau ne putem pune o masca noua si sa ne straduim apoi ca ceilalti sa creada ca asa suntem. Adevarul este ca doar jucam teatru, nu ne-am schimbat cu adevarat, doar ne prefacem. Miezul problemei ramane, indiferent cat de bine jucam. Unele probleme personale sunt rezultatul furiei interioare impotriva Domnului. Dumnezeu este dragoste. Cand ne infuriem impotriva iubirii care este Dumnezeu si nu suntem intelepti, atunci actionam prosteste. Bunul simt ar trebui sa ne spuna sa purtam in noi, tot timpul, dragostea lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu ne poate ajuta sa nu mai facem aceleasi greseli iar si iar. Aceasta iubire ne da intelepciunea de a vedea adevarul si a evita greselile prostesti.