Poate ca inainte nu am inteles ce inseamna iubirea de sine. Poate ca ne-am simtit egoisti si ne-am simtit vinovati pentru ca am incercat sa ne purtam de grija. Poate ca nu am inteles diferenta dintre a ne iubi pe noi insine si a fi egocentristi si absorbiti de propria persoana.

Increderea in sine, egoismul si egocentrismul sunt metode de aparare impotriva asteptatelor – iar in mintea noastra, si bine-meritatelor – atacuri. Adevarata iubire de sine este exact pe dos. Inseamna sa ne purtam de grija, cu blandete si generozitate. Inseamna sa acceptam ajutorul lui Dumnezeu si al altor oameni.

Nu suntem pregatiti sa primim iubirea celorlalti, pana cand nu invatam sa ne invaluim noi insine in iubire. Nu putem imprastia iubire pana cand nu ne recunoastem bunatatea din noi. Sa ne iubim pe noi insine, inseamna sa ne vindecam.

” Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai” (1 Ioan 4:19)

Tu esti demn, nu esti lipsit de valoare. Ai valoare in ochii lui Dumnezeu. Si este de asteptat sa fi o persoana iubitoare … iubindu-L pe Dumnezeu, iubindu-i pe ceilalti si iubindu-te pe tine. In viata de crestin, poti fi usor inselat intr-o gandire plina de ura de sine sau de antipatie de sine, lucruri acceptate si chiar de dorit, pentru ca esti un pacatos. Chiar si asa, tu trebuie sa te iubesti si sa te respecti, la fel cum Cristos te iubeste si te respecta. Pentru toate pacatele, greselile, erorile si gafele pe care le faci, Dumnezeu te iubeste. Prin urmare, Dumnezeu vrea ca si tu sa te ierti. A nu te iubi pentru ca esti imperfect anuleaza cea ce Dumnezeu ti-a dat odata cu iertarea Sa. Iubirea de sine nu este anti-Dumnezeu sau anti-Cristos. Gandeste-te … daca Dumnezeu te iubeste, nu crezi ca ar trebui sa te iubesti si tu?