Bineinteles ca strigam la el si il acuzam ca nu face parte din familia asta. Il acuzam de lipsa de vointa. Ii reprosam ca a ales sa traiasca o viata a lui din care eu rareori faceam parte. Orice efort ar fi facut pentru a-si indeplini datoria de sot, mi se parea insuficient, fiind convinsa ca daca nu ar mai fi baut, ar fi putut face inmiit mai mult. Nu intelegeam ca dependenta are o viata a ei, in care tot ceea ce eu numeam reguli de bun simt, nu-si gaseau locul. Mecanismele ei de functionare nu au nimic de a face cu vointa, cu deciziile sau cu ultimatumurile pe care aveam grija sa le lansez din cand in cand.
“Alcoolicul nu poate preconiza cand sau cat va bea si, astfel, continua sa bea chiar dupa ce alcoolul ii cauzeaza probleme intr-unul sau doua domenii ale vietii – familie, prieteni, sanatate, cariera, finante sau chestiuni legale. Spre deosebire de abuzatorul de alcool, dependentul de alcool nu se mai afla in controlul propriei sale vointe. Centrul intern de luare a deciziilor si al alegerilor libere a fost capturat de alcool, iar persoana este incapabila sa aleaga sa nu bea.
Pierderea controlului de sine este extrem de dificila de inteles pentru cei care beau numai in socitate sau pentru abstinenti. Suntem ispititi sa respingem ideea de alcoolism, considerand-o o problema unica, numai a acelora care au o minte slaba, insa hotararea puternica nu reprezinta o aparare impotriva dependentei. Am urmarit mai mult decat o singura persoana incapatanata, cu vointa puternica, care in mod involuntar a baut – fie barbat sau femeie – pana a murit; singura diferenta semnificativa pe care am observat-o vreodata intre personalitati aparent puternice si cele slabe consta in faptul ca alcoolicii cu vointa puternica isi urmeaza patima de a bea din ce in ce mai agresiv. “
“Euforia care il cuprinde pe un bautor inrait si care il face sa riste rusinea sau il expune unor accidente grave reprezinta doar o amintire vaga pentru un alcoolic. El inca depinde de alcool pentru a-si schimba starea, insa aum bea in pricipal pentru a-si amorti durerea, nu pentru a se simti bine. Agitatia fizica permanenta a dorului dupa bautura de care deja a devenit dependent se combina cu vina paralizanta si cu ura fata de propria persoana, care il prind pe alcoolic in capcana unei stari cronice de chin mintal. Chiar si cel mai viteaz individ nu poate trai in aceasta stare pe termen nelimitat. Crezand ca usurarea vine odata cu consumarea celei mai apropiate sticle de bautura, alcoolicul, fie ca in mod constient alege sau nu sa bea, se gaseste in mod inevitabil intoxicat.”
din:”Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr.,Md & Barbara R. Thompson
Un blog “deandoaselea”
culmea, daca am fi atenti la semenii din jurul nostru am vedea ca sunt mult mai mult alcoolici decat credem noi. omul are tendinta de a cataloga ca si betiv sau alcoolist doar pe cei ce ii vad ca vin acasa pe trei carari. nimic mai gresit. sunt foarte multi oameni care sufera de acest viciu sau boala, dar reusesc sa o controleze (pentru o perioada de timp nu la infinit) acestia se duc regulat la munca, au viata sociala si prieteni, dar nu trece o zi fara sa-si consume doza.
Cred ca dependenta de orice fel are „o viata a ei”… Si mai cred ca dependenta de orice fel are „ceva” (sau „cineva”) in spate. Asta intelegeau si amerindienii cand faceau incantatii si ritualuri de purificare a celui bolnav. Si, da, dependenta e o boala, cu ascendenta spirituala.
Atunci cand o exista o dependenta, pare ca viata celui dependent nu-i mai apartine siesi…E foarte important sa fie bine inteleasa dependenta, pentru ca doar intelegerea ei reala poate ajuta familia sa stie impotriva cui trebuie dusa lupta … Totul s-a schimbat in mintea mea, si in felul in care vedeam lucrurile, atunci cand am inteles ca dusmanul nu era sotul meu, ci acel “cineva” care conducea, prin niste sfori nevazute viata sotului meu, si implicit pe-a mea. Aceasta lupta trebuie dusa in plan spiritual.