Codependentul isi asuma responsabilitatea fata de cei din jur, in timp ce isi neglijeaza propria persoana. In mod instinctiv, ne simtim responsabili pentru sentimentele celor din jur, pentru gandurile, alegerile, problemele, confortul si destinul celorlalti. Putem crede, la nivelul inconstient, ca ceilalti sunt raspunzatori pentru fericirea noastra asa cum si noi suntem raspunzatori pentru fericirea lor.

Merita sa-sti doresti sa fii o persoana iubitoare, careia ii pasa si care ii poate incuraja pe ceilalti. Dar, neglijarea propriei persoane si purtarea de grija a celorlalti in detrimentul nostru, ne poate face sa ne simtim victimizati. Iar pentru cei din jur, un astfel de comportament, va fi o piedica in asumarea propriei responsabilitati.

Purtarea de grija excesiva nu functioneaza. Ii raneste pe cei din jur si ne raneste si pe noi. Oamenii devin furiosi, raniti, folositi, victimizati. La fel si noi.

Comportamentul cel mai amabil si mai generos pe care il putem alege este acela in cadrul caruia ne purtam noua insine de grija, asumandu-ne responsabilitatea pentru ceea ce gandim, simtim, dorim si avem nevoie. Cea ma sanatoasa atitudine pe care o putem avea este aceea de a fi sinceri cu noi insine, lasandu-i pe ceilalti sa-si asume responsabilitatea pentru ei insisi.

Doamne, da-mi puterea de a intelege unde incepe si unde trebuie sa se termine grija mea fata de cei din jur. Am nevoie sa inteleg ca nu pot fi respunzatoare decat pentru viata mea. Nu pot duce in spate problemele celor din jurul meu. Nu este treaba mea. De aceea, Ii pun pe fiecare in grija Ta, Tu fiind singurul care le poate purta de grija cu adevarat.

Am nevoie sa inteleg cat de mult ma iubesti. Am nevoie sa inteleg nu cu mintea, ci cu fiinta mea. Daca Tu ai venit pe pamant, ca sa mori din iubire pentru mine, inseamna ca am valoare in ochii Tai. Si asta imi este suficient, ca sa incep sa ma pretuiesc!