Psihologul german Martin Hambrecht a alcatuit o lista de intrebari menite a ne ajuta sa identificam comportamentul “corect” si cel “gresit” pe care il avem in relatia cu partenerul dependent. E o lista care nu trebuie sa te sperie, doar sa te ajute sa intelegi care sunt lucrurile care trebuiesc corectate din comportamentul tau fata de partener.
- Ai stiut adesea, mai bine decat partenerul tau, ce este cel mai bine pentru el?
- Iti faci adesea griji pentru partenerul tau?
- Se intampla de multe ori sa ascunzi ca nu va merge bine?
- Ai uneori sentimentul ca totul s-ar prabusi daca tu nu ai fi pilonul de sustinere?
- Te-ai preocupat uneori de comportamentul partenerului tau, atat de mult, incat nu ai dat atentie propriei tale persoane?
- Te simti raspunzatoare pentru problemele partenerului tau?
- Incerci sa insufli celuilalt optimism?
- Ai folosit vreodata intreaga ta energie din dorinta de a schimba ceva?
- Ii faci adesea reprosuri partenerului tau?
- Esti uneori obligata sa minti pentru a-ti ajuta partenerul?
- Ai lasat adesea la urma propriile tale interese?
- Ai simtit deseori dorinta de a putea face si tu, macar o data, ceea ce vrei, fara nici o constrangere?
- Speri uneori ca partenerul tau va renunta la obiceiurile sale de dragul tau?
- Ti-au spus uneori prieteni : ” Gandeste-te acum si la tine!?”
- Incerci de multe ori sa iti scutesti partenerul de consecintele negative ale faptelor sale si sa le iei asupra ta?
- Este riscant pentru tine sa te exprimi liber si deschis, pentru ca te temi de anumite reactii ale partenerului?
- Daca te gandesti la propriile tale dorinte si nevoi, gasesti doar putine lucruri pe care le doresti exclusiv pentru tine?
- Ai tendinta de a lua asupra ta problemele altora?
Un blog “deandoaselea”
Sa inteleg ca daca raspund cu da la vreunul ma situez in zona de comportament gresit… Si, deci „Asa nu se face!”. Dar, in continuare, cum se face? Pt ca, stii, a face exact contrariul in privinta fiecarui lucru poate sa insemne ceva nu neaparat bun. De exemplu: 7. Incerci sa insufli celuilalt optimism? – Da. Bun… nu o mai face. Si ce sa fac, mai exact? Nu jignesc inteligenta nimanui spunand asta, dar de foarte multe ori nu reusim sa facem „ce trebuie” pt ca pur si simplu nu stim exact ce si cum. Adica nu toata lumea are un simt psihologic dezvoltat si suficienta intelepciune. Poate am exagerat putin, dar vreau sa ma fac bine inteles: A trai impreuna e o chestiune de „arta”, de simt, inteligenta, de bun-simt… dar si de exercitiul unor comportamente general valabile si aplicabile. Sa zicem: Fa-i partenerului tau zilnic trei complimente. La inceput te chinui, dar, in timp, cautand mereu acele trei lucruri pe care sa le recunosti, iti vei deprinde mintea cu observatul lor. Si ce vei face daca… nu mai gasesti? Ca nimeni nu are nelimitate calitati, se poate spune. Pai ia-o de la capat, rosteste ce ai mai rostit. In timp iti vei vedea partenerul cu alti ochi… E imposibil sa nu vezi ceva bun…
Tot ce este in lista am experimentat pe propria mea piele. Am fost posesoarea fiecarui tip de comportament in parte. Nu ne-a folosit nici sotului meu, nici mie. Prin unele, promovam mai departe complicitatea, prin altele imi hraneam nevoile mele. M-am luptat din rasputeri sa-l schimb, sa-l determin eu sa nu mai bea. Am folosit pentru asta fiecare din comportamentele de mai sus. Bineinteles, singurul lucru care s-a intamplat a fost epuizarea mea. Am inteles greu, si dupa foarte multe lupte inutile, ca singura persoana pe care o pot schimba sunt eu. Si, daca eu voi incepe sa ma schim in relatia cu sotul meu, atunci ceva se va intampla si in viata lui.
Bineinteles, nu a insemnat sa-l parasesc sau sa renunt la dorinta puternica de a-l vedea eliberat. Dar, a trebuit sa incerc o alta abordare.
Ceea ce a fost eficient in relatia cu sotul meu a fost respectul pe care i l-am acordat. Faptul ca l-am iertat de fiecare data. Faptul ca i-am dat voie, in cele din urma, sa-si asume responsabilitatea pentru tot ceea ce facea sau nu facea atunci cand era baut: nu am mai mintit pentru el, nu am mai reparat dupa el. M-am “luat” de pe el, lasandu-l sa-si rezolve singur problemele. Si, am inceput sa am grija de viata mea. Pentru ca, am fost atat de obsedata de incercarile mele de a-l schimba, incat am uitat complet de mine.
Nu spun “sa-mi vad de viata mea” in acei termeni atat de consacrati in lume. Nu am iesit nici un pas din casnicia mea si nu am cautat alinare si confort in alta parte, decat in bratele Domnului Dumnezeului meu. Dar, a insemnat sa fac pe dos punctele 1, 3, 4, 5, 6, 8, 10,11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18. Nu m-am putut abtine sa incerc in continuare sa-i insuflu doze de optimism. Bineinteles, mereu mi-am facut griji pentru el. I-am mai facut si reprosuri.
Ce vreau sa spun este ca este greu sa schimbi tot din lista, dar fiecare schimbare facuta poate insemna un pas inainte spre vindecarea familiei.
Complimente? Sigur ca da! Fiecare dintre noi are nevoie de ele, ne ajuta sa ne consolidam stima de sine. Si partenerul alcoolic are nevoie de ele. Poate pare imposbil sa crezi ca le-ar fi meritat, dar … este omul cu care m-am casatorit… Si asta ar trebui sa fie de ajuns. L-am luat nu pentru defectele lui, ci pentru calitatile lui. Daca mi-am mutat privirea de la alcool la sotul meu, si i-am separat in mintea mea, nu mi-a fost greu sa gasesc acele lucruri minunate in el, care sa merite aprecierea mea. Am regasit in el blandetea sufletului sau, altruismul sau, grija sincera fata de cei din jur, spontaneitatea, inteligenta … Toate erau acolo … A trebuit doar sa inlatur in mintea mea perdeaua alcoolismului …
Da, si mi se pare extraordinar asta, ceea ce ai facut. Asta incercam sa spun: avem nevoie de modele, de exemple concrete de situatii si atitudini, comportamente. Pt ca de asta ducem lipsa, de modele si exemple, teorii sunt destule…
In primul rand, lauda Lui Dumnezeu, care te-a ajutat si calauzit, dar si tie: Bravo! Ca l-ai ascultat…