http://alcoolism.info/158/care-sunt-motivele-complicelui-3/ Despre lucruri despre care nu vorbeste nimeni... Mon, 02 Jan 2012 21:10:52 +0000 hourly 1 http://alcoolism.info/158/care-sunt-motivele-complicelui-3/comment-page-1/#comment-104 Simona Tue, 26 Jan 2010 06:49:56 +0000 http://alcoolism.info/?p=158#comment-104 Foarte adevarat! Vreau doar sa mai adaug ca Dumnezeu are extraordinarul talent de a transforma in pietre pretioase orice fel de cenusa. Prin parcurgerea unui astfel de drum, atat de dramatic - cei care au indreaznala de a-l parcurge pana la capat si intelepciunea de a-l parcurge alaturi de Dumnezeu - transformarea ambilor parteneri este pozitiva si benefica. Am devenit, si o spun fara falsa modestie, o persoana mult mai buna decat cea care am fost inainte. Mai puternica. Am inteles mai bine viata si valoarea ei reala. La fel si sotul meu. Este foarte important unde privesc. Daca imi tin privirea lipita de problema, voi vedea doar situatia dramatica si voi trai repetand mere :"Ce sa fac...? Asta este crucea mea". Dar, daca imi ridic ochii de pe problema, incercand sa caut solutii, si ii ridic si mai sus, catre cer, cautand acolo sprijin si putere, atunci tot ceea ce se intampla in jurul meu se transforma in oportunitate. Oportunitatea unor schimbari fundamentale in fiinta mea. Foarte adevarat!
Vreau doar sa mai adaug ca Dumnezeu are extraordinarul talent de a transforma in pietre pretioase orice fel de cenusa. Prin parcurgerea unui astfel de drum, atat de dramatic – cei care au indreaznala de a-l parcurge pana la capat si intelepciunea de a-l parcurge alaturi de Dumnezeu – transformarea ambilor parteneri este pozitiva si benefica. Am devenit, si o spun fara falsa modestie, o persoana mult mai buna decat cea care am fost inainte. Mai puternica. Am inteles mai bine viata si valoarea ei reala. La fel si sotul meu.
Este foarte important unde privesc. Daca imi tin privirea lipita de problema, voi vedea doar situatia dramatica si voi trai repetand mere :”Ce sa fac…? Asta este crucea mea”.
Dar, daca imi ridic ochii de pe problema, incercand sa caut solutii, si ii ridic si mai sus, catre cer, cautand acolo sprijin si putere, atunci tot ceea ce se intampla in jurul meu se transforma in oportunitate. Oportunitatea unor schimbari fundamentale in fiinta mea.

]]> http://alcoolism.info/158/care-sunt-motivele-complicelui-3/comment-page-1/#comment-103 gika Mon, 25 Jan 2010 12:07:55 +0000 http://alcoolism.info/?p=158#comment-103 Ca sa nu mai spunem ca uneori avem impresia ca asta e „crucea” noastra... si ca Dumnezeu ne-a pus-o in carca sa o tragem dupa noi toata viata. Cele mai multe „cruci” din viata noastra nu sunt decat incercari prin care trecem pentru a ne intari si sunt acolo pentru a le depasi. Unele sunt pur si simplu consecintele propriilor noastre fapte, adica un fel de „cruci” azvarlite de noi insine in spinare, pe care apoi ni le insusim, ca parte din „destinul” nostru de fiecare zi. Sau inchipuiri... O casnicie cu un alcoolic nu e o cruce, poate fi o desaga plina de slabiciuni, frici si inchipuiri pe care o putem pune jos cand ne-am saturat, sau, din contra, o putem transforma intr-o oportunitate. De a fi mai constienti de noi insine si mai buni, cam in orice directie poate insemna acest lucru... O cruce de la Dumnezeu este doar cea pe care, mai apoi, trebuie sa fii „rastignit”. Adica cea care iti va lua „viata” inchipuita, toate nesemnificatiile pentru care traim... O cruce este drumul nostru crestinesc cu El, apoi este cel al chemarii personale si cel al familiei. Trei la numar, dincolo de care nu avem decat eventual cateva cruciulite in gat pe care ni le expunem pentru a fi admirati. Un alcoolic nu este decat omul pe care l-ai ales, un partener ranit cu care se presupune ca ai pornit la un drum constient catre un scop comun, si cu care impreuna trebuie sa ajungi la acel final, orice iti ridica „viata” ca stavila in fata. Daca vrei... Nimeni nu te obliga sa faci nimic. Nici macar bunul Dumnezeu. Ca sa nu mai spunem ca uneori avem impresia ca asta e „crucea” noastra… si ca Dumnezeu ne-a pus-o in carca sa o tragem dupa noi toata viata.
Cele mai multe „cruci” din viata noastra nu sunt decat incercari prin care trecem pentru a ne intari si sunt acolo pentru a le depasi. Unele sunt pur si simplu consecintele propriilor noastre fapte, adica un fel de „cruci” azvarlite de noi insine in spinare, pe care apoi ni le insusim, ca parte din „destinul” nostru de fiecare zi. Sau inchipuiri… O casnicie cu un alcoolic nu e o cruce, poate fi o desaga plina de slabiciuni, frici si inchipuiri pe care o putem pune jos cand ne-am saturat, sau, din contra, o putem transforma intr-o oportunitate. De a fi mai constienti de noi insine si mai buni, cam in orice directie poate insemna acest lucru…
O cruce de la Dumnezeu este doar cea pe care, mai apoi, trebuie sa fii „rastignit”. Adica cea care iti va lua „viata” inchipuita, toate nesemnificatiile pentru care traim… O cruce este drumul nostru crestinesc cu El, apoi este cel al chemarii personale si cel al familiei. Trei la numar, dincolo de care nu avem decat eventual cateva cruciulite in gat pe care ni le expunem pentru a fi admirati.
Un alcoolic nu este decat omul pe care l-ai ales, un partener ranit cu care se presupune ca ai pornit la un drum constient catre un scop comun, si cu care impreuna trebuie sa ajungi la acel final, orice iti ridica „viata” ca stavila in fata. Daca vrei… Nimeni nu te obliga sa faci nimic. Nici macar bunul Dumnezeu.

]]>